Europa trebuie să învețe din crizele economice ale trecutului și să se reformeze, consideră fostul negociator-șef cu UE și administrator al Băncii Transilvania.
În Grădina Academiei Române din Cluj-Napoca, Vasile Pușcaș și-a lansat, cărțile “Românii în UE”, “Istoria din cotidian” și “România și lumea în schimbare”, apărute la editura Școala Ardeleană. El a relevat legăturile existente între economie, istorie și politică.
Bazele de date, mină de aur
- Apar foarte multe dezbateri referitoare la economie. Aceasta este într-o situație de criză prelungită, îmi amintesc de un articol din New York Times al laureatului Premiului Nobel Paul Krugman care spunea, în 2007, când a izbucnit criza, că ea se datorează economiștilor și că ar trebui să îi rugăm pe istorici să ne ducă puțin în 1929-1933, ca să vedem din ce motive a izbucnit o criză mondială atât de puternică și cum s-au găsit soluții la perioada postcriză.
- În ultimele decenii, istoria a mers pe fragmentare, pe segmentare puternică, deși Nicolae Iorga spunea că istoria trebuie să fie totală, o cale de cunoaștere a societății. Istoria merge acum pe cursul hiperspecializării. Jurnaliștii sunt interesați de fapte ale trecutului, o suită de experiențe care pot să fie utile, iar istoricul dă relevanță acestor fapte. La fel ca istoricii, economiștii au pus în centru “economia pură”, istoricii au mers spre “istoria cea mai obiectivă”, toți s-au retras în turnul de fildeș, iar lumea nu a mai avut încredere în istorie.
- Un domeniu care se discută este istoria aplicată. Istoricii vor și ei să fie utili și pot să ofere o expertiză foarte valoroasă din punctul de vedere a efectului social pentru economie, industrie, management, filosofie, politică. Logica istorică spune să ai în vedere nu numai cauza și efectul, ci și cadrul contextual în care se mișcă fenomenul. Contextul poate să determine mișcarea liderilor, statului sau societății. Un profesor american spune că istoria ar fi bună de laborator social nu numai pentru politicieni, ci și pentru economiști sau sociologi. Istoria poate avea rol de ghid al gândirii sociale sau economice actuale.
- Conceptul de istorie cliodinamică, mai nou pentru americani și europeni, a apărut în urma mișcării de idei generate de criza economică din 2007-2011. Pentru că suntem în epoca policrizelor, una turbulentă, “vinde” acum foarte bine, în SUA, o bancă de date constituită din toate crizele, de pe toate continentele, a tuturor societăților din sec. XVIII încoace. Pe baza băncii de date, se încearcă stabilirea unor serialități, în care istoricii să vină cu contextul în care au apărut în anumite locuri crize specifice, ce efecte au avut. Pe baza acestor serialități vom putea stabili traseele, coordonatele, modelele crizelor. Acum politica și economia se bazează doar pe termenul scurt, propunerea este să se meargă pe termen lung, pentru a avea consistență și logică în ceea ce se întâmplă.
UE și euroscleroza
- Din 2005 UE trăiește o succesiune de crize pentru că liderii au fost și contestați, și nu a reușit să rezolve nicio criză până se intra în alta. Suntem în aceeași situație de aproape două decenii. După criza energetică din 1973, comunitatea a intrat într-o criză teribilă, politică și economică, mai bine de 10 ani, numit și deceniul eurosclerozei, în care n-am mai avut acumulări, creșteri. A venit, în 1985, Jacques Delors, ca lider al CE, imediat a propus un set legislativ cuprins în actul unic european care conținea piața internă. În 1992, prin Tratatul de Maastricht, nu numai că se ieșea din criză, dar timp de aproape trei decenii UE a avut niște succese extraordinare. Comunitatea europeană s-a dezvoltat, acei domni au luat decizii curajoase. La începutul anilor ‘90 nimeni nu credea că se va trece la ECU, apoi la Euro.
- Din 2002, CE a părăsit foarte mult sensul comunitar al părinților fondatori, Robert Schuman și Jean Monnet, trecând spre unul corporatist care se perpetuează și în momentul de față, expunându-se la o sumedenie de crize. De atunci și garnitura de lideri naționali și europeni a tot scăzut calitativ. În perioada de glorie, după Jacques Santer, au apărut Helmuth Kohl (Germania), Francois Mitterrand (Franța), Margaret Thatcher (Marea Britanie). Niciun lider din 2004 nu a ajuns la acest nivel. Drept dovadă, în 2005 a fost respins la ratificare Tratatul privind Constituția Europeană, apoi a fost o succesiune de “inițiative” care nu au venit cu nicio soluție la crize, dimpotrivă le-au adâncit. Din păcate, din 2004 încoace, liderii europeni nu au mai fost dedicați, nu au venit cu soluții la crize, mai degrabă le-au accentuat. Sper ca din generația Erasmus să vină următoarea garnitură de lideri care să reconstruiască UE pentru că aceasta trebuie refondată. Liderii de acum vor trebui să regândească principiile fondatoare ale “părinților UE” fiindcă au uitat de istorie.
- Am fost ministru politic, dar practician. Am făcut la Cluj Facultatea de Științe Politice și Administrative pentru că am sperat că, în România, politica va deveni un domeniu al afacerilor publice; și acum are nevoie de profesionalizare, iar în cadrul acestora istoria ocupă un loc extraordinar. Istoria mi-a folosit fantastic în argumentările din guvern, mai ales la negocierile din Washington, Bruxelles, Berlin, Londra, pe unde m-au dus avioanele. Mi-a plăcut negocierea europeană pentru că era cu o diversitate de culturi, interese, atitudini. Am crezut că România poate să performeze în UE, chiar dacă nu s-a întâmplat așa. Dacă aș avea acum o nouă negociere de aderare la UE , nu aș mai “mușca” precum în acele vremi. De 25 de ani UE este cu totul alta, acum Comisia Europeană (CE) doar mimează puterea.
La dezbateri au mai luat cuvântul Doru Pamfil – președintele Academiei Române Cluj, Vasile G. Dâncu – fondatorul editurii Școala Ardeleană, Marius Bojiță – președintele Fundației Transilvania Leaders, Daniel Săuca – managerul Centrului de Cultură și Artă Sălaj. Au participat oameni de business (Ioan Așchilean – ACI, Ștefan Gadola – EnergoBit, Adrian Crivii – Darian DRS, Teodor Pop Pușcaș – PP Protect Security, Alin Nistor – Banca Transilvania), universitari sau politicieni.
Cine este Vasile Pușcaș
Născut la Surduc (jud. Sălaj), a devenit licențiat în istorie la Universitatea-Babeș Bolyai, activând ca biograf, politician, istoric, profesor, jurnalist. A ocupat funcțiile de ministru pentru afaceri europene, ambasador interimar al României în SUA, negociator al Clauzei Națiunii Cele mai Favorizate, negociator-șef al României cu UE. În urma negocierilor sale, țara noastră a primit 17 miliarde de euro de la UE (plăți și angajamente) și cele mai multe perioade de tranziție pentru pregătirea aderării (50). În prezent activează ca membru al Consiliului de Administrație al Băncii Transilvania.
