Mulți dintre tinerii cineaști au intrat în colaps după Revoluție, iar industria filmului este fragmentată și vulnerabilă economic, susțin experții în cinematografie.
Dezbaterea „Oglinda tranziției în cinematografia românească: de la comunism la democrație” a fost organizată de Mathias Corvinus Collegium (MCC) cu scopul de a explora modul în care filmul românesc a reflectat și a influențat schimbările sociale, politice și culturale după 1989.
Tudor Giurgiu, fondatorul Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF) și Bogdan Jitea, specialist în istoria cinematografiei, au remarcat cum creatorii de film locali au surprins dezrădăcinarea, criza identitară, corupția și libertatea redescoperită. Moderatorul discuției a fost Cristian Grindean.
Cinematografia de stat vs. libertatea artistică
Invitații au analizat tranziția dificilă de la un sistem cinematografic centralizat, finanțat și controlat de stat, la o industrie de film liberă, însă fragmentată și vulnerabilă economic. Dacă în perioada comunistă cinematografia era o unealtă propagandistică, anii ‘90 au adus o cădere abruptă a sistemului de producție.
„În sfârșit părea că libertatea de creație va aduce marile opere care fuseseră interzise de comunism, însă transformările de după Revoluție au colapsat industria. A fost o perioadă dificilă pentru tinerii debutanți. Doar 2-3 au continuat să facă filme ulterior”, spune Bogdan Jitea.
Studiourile s-au privatizat, banii au devenit insuficienți, iar regizorii s-au văzut nevoiți să se reinventeze într-un mediu concurențial dur. „A fost un jaf fără margini. Exact cum s-au vândut fabricile pe nimic, la fel s-a întâmplat și cu cinematografia. Studiourile erau privatizate, dar resursele se evaporau”, a explicat Giurgiu.
Jitea a evidențiat că, în această perioadă, cineaștii au trecut de la un stil narativ amplu, care încerca să acopere întreaga istorie și realitate socială, la unul mai intimist, concentrat pe povești personale și momente de viață cotidiană.
Realismul brutal, respins de public
În această schimbare de direcție, cinematografia românească a început să capete recunoaștere internațională. Unul dintre punctele de discuție a fost fenomenul Noul Val Românesc (NVR), perioadă care a debutat în 2001, marcată de filme precum “Marfa și banii” (regia Cristi Puiu), „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” (Cristian Mungiu).
Aceste producții au fost caracterizate printr-un realism brutal și un stil minimalist, fapt ce a dus la recunoașterea cinematografiei românești la festivaluri internaționale, dar și la controverse interne. Criticii locali au reproșat adesea că filmele denigrează imaginea României, în timp ce cineaștii au susținut că aceste povești reflectă realitatea tranziției postcomuniste.
„După „Marfa și banii”, exista această stare de nemulțumire din partea unor intelectuali sau funcționari, legată de faptul că se vorbește urât în filme. Faptul că oamenii vorbeau ca pe stradă a generat o reacție de respingere, părea că acești cineaști întrec măsura. Filmele despre care se vorbea că denigrează România au fost complet respinse în țară”, a spus Tudor Giurgiu.
Deși publicul român era reticent la început, premiile internaționale au crescut interesul pentru producțiile autohtone. Festivalurile de film, precum Cannes sau Berlin, au fost esențiale în promovarea cinematografiei românești pe scena globală, suține creatorul TIFF. În urma expunerii la festivaluri, stilistica specifică NVR a devenit o inspirație cinematografică și pentru regizorii din alte țări, precum Turcia și Grecia.
Diversitate stilistică și tematică
În prezent, cinematografia românească este mult mai diversă: filme de autor, producții comerciale, comedii de succes, filme de gen – horror sau acțiune. Totuși, finanțarea rămâne o problemă majoră, iar scenariștii nu reușesc să ocupe un loc central în industrie, așa cum se întâmplă în alte țări.
Giurgiu a dezvăluit că lucrează la un film despre masacrul de la Fântâna Albă, un episod puțin cunoscut al istoriei românești, dar relevant în contextul geopolitic actual. „E nevoie constantă de bani și resurse pentru ca cineaștii să încerce filme care să aibă preocuparea de a ne arăta istoria reală”, a declarat fondatorul TIFF.
Pentru ca domeniul cinematografia să poată genera o contribuție considerabilă la filmul istoric este nevoie de un dialog real între cineaști și istorici, dar scos de sub controlul politic, susține Jitea. Evenimentul a evidențiat că filmul românesc rămâne o oglindă puternică a societății, surprinzând transformările prin care aceasta a trecut în ultimele decenii.
De la cenzura comunistă la libertatea artistică, de la realismul dur al NVR, cinematografia românească continuă să evolueze, adaptându-se noilor provocări și oportunități. Dezbaterea s-a încheiat cu o sesiune de întrebări și discuții informale.
MCC își dorește să încurajeze dialogul, diversitatea de idei și să ofere un spațiu de dezbatere deschis și gratuit pentru membrii comunității clujene. De asemenea, oferă sprijin pentru 2.000 de tineri talentați din Transilvania, prin programe, traininguri gratuite, evenimente publice în patru limbi.
