O echipă internațională Cluj demonstrează că această zonă a continentului ar putea fi considerată drept unul dintre liderii dezvoltării metalurgice din Evul Mediu.
Cercetarea științifică s-a făcut pe baza analizei ratelor de depunere a plumbului în turbării din România, Serbia și Grecia, între anii 500 și 2000. Studiul a fost publicat în Journal of Archaeological Science a fost coordonat de cercetătorul principal dr. Daniel Vereș – Institutul de Speologie Emil Racoviță).
Din echipă face parte și cercetătorul principal Florin Gogâltan – Institutul de Arheologie și Istoria Artei, ambele institute fiind în subordinea Academiei Române – Filiala Cluj-Napoca.
“Contrar opiniilor curente, potrivit cărora renașterea industriei mineritului la scară largă în Europa medievală și-a avut originea în vestul continentului, noile rezultate geochimice și analizele statistice arată că activitățile miniere din zona carpatică, în special din Transilvania, Banat, dar și de la sud de Dunăre, în Balcanii de sub dominația bizantină, au continuat pe parcursul Evului Mediu timpuriu.
Se pare că aceste centre miniere au reprezentat resortul extinderii acestor activități economice după anii 1000-1100 spre Europa Centrală, urmând cu precădere bazinele miniere din Carpați.
De altfel, Europa Centrală și cea Sud-Estică, din Boemia până spre România și Serbia, găzduiește printre cele mai bogate zăcăminte metalifere de cupru, plumb, aur și argint de pe continent. Dovezile arheologice sugerează o lungă istorie a utilizării metalelor în această zonă, încă din Neoliticul târziu”, potrivit echipei de cercetare.
“Chiar dacă noul studiu arată importanța activităților miniere atât la sud, cât și la nord de Dunăre în perioada medievală timpurie, dezvoltarea industriei metalurgice medievale a fost un proces complex, cu multiple locații extractive apărute pe continent între anii 800 și 1200.
Progresele tehnologice miniere s-au extins rapid în Evul Mediu. Rezultatele studiului indică și modul în care Sud-Estul Europei și în special zăcămintele carpatice ar trebui incluse în discuțiile privind metalurgia medievală, uneori ca lideri în producția de metale la nivel european.
În lucrarea “De Re Metallica”, publicată în 1556, celebrul cărturar german Georg Agricola menționa Boemia, Slovacia, Ungaria și Transilvania ca principalele bazine miniere ale Europei medievale, regiuni care, în Evul Mediu târziu, au furnizat mare parte din producția de argint, plumb și aur a continentului până la descoperirea resurselor minerale din America de Sud și, mai apoi, regresul economic al Balcanilor sub dominația otomană”, susțin cercetătorii clujeni.
“Plumbul și alte metale sunt emise în atmosferă ca produse secundare ale mineritului și metalurgiei, iar măsurarea concentrației lor în depozite sedimentare, cum ar fi turba sau sedimentele depuse în lacuri, contribuie la punerea în lumină a poluării mediului din trecut. Evul Mediu și epoca modernă timpurie sunt perioade istorice pentru care reconstituirile poluării mediului sunt deosebit de importante întrucât Europa a cunoscut atunci extinderea exploatărilor miniere la o scară fără precedent.
Acestea au fost însoțite și de o dezvoltare societală considerabilă, acoperind tranziția de la o economie în mare parte agricolă, de după prăbușirea Imperiului Roman de Apus, către civilizația industrializată modernă. Cu toate acestea, amploarea activităților de prelucrare a metalelor între anii 500 și 1800, în special în Sud-Estul Europei, a rămas în mare parte neclară până la publicarea acestui studiu”, potrivit cercetării internaționale.
Studiul „Europa Centrală și de Est, centru al metalurgiei extractive din Evul Mediu” a fost susținute printr-un grant CNCS – UEFISCDI, implementat în cadrul Academiei Române Filiala Cluj-Napoca, iar acesta poate fi lecturat și descărcat în întregime.
